Stilurile de viață diferă, preferințele, principiile și alegerile sunt distincte de la individ la individ, motiv pentru care există persoane care aleg să excludă din alimentație (și nu numai) anumite produse. Motivele care stau la baza acestor alegeri pot fi de natură etică, sustenabilă, din dorința unui stil de viață mai echilibrat sau chiar pentru a experimenta ceva nou¹. Există astfel două tipuri principale de diete bazate pe excludere, fiecare în raport diferit: vegetarianismul si veganismul.

Punctul de plecare către o dietă vegană

În ceea ce privește dieta vegană, aceasta este cea mai strictă formă de dietă intrucat presupune limitarea la produsele de origine vegetală, excluderea celor de origine animală fiind realizata atât din alimentație, cât și din stilul de viață. Restricționarea la o dietă bazată pe plante este, în cele mai multe cazuri, o decizie conștientă și voluntară, numărul veganilor fiind într-o continuă creștere⁴. Această alegere nutrițională poate avea la bază varii motive precum o atenție mai sporită față de mediu și resursele terestre, probleme etice referitoare la animale, precum îngrijirea acestora, utilizarea antibioticelor și a hormonilor de creștere, dar și posibilele boli care pot fi transmise prin intermediul acestora. Un alt punct de plecare pentru adoptarea acestui tip de dietă îl poate reprezenta și intoleranța la lactoză sau la alte produse de origine animală, dar și cunoașterea avantajelor pentru sănătate aduse de dieta pe bază de plante. În anul 2013 852 de vegani au fost introduși într-un studiu³ prin intermediul căruia s-au urmărit detalii referitoare la durata dietei, motivele, dar și modul de abordare al acesteia. Dintre subiecți, 16,5% urmau o dietă vegană de mai puțin de 6 luni, aproximativ 20% între 6 luni și un an, mai mult de jumătate între 2 si 5 ani, în timp ce veganii “experimentați” reprezentau doar 12%. Întrucât dieta vegană este una foarte strictă, a fost studiată și modalitatea de trecere către aceasta, iar rezultatele au arătat că majoritatea subiecților, respectiv 74,3% au făcut trecerea de la un stadiu mai strict al unei diete vegetariene, 4,4% au crescut urmând o astfel de dietă și 21,3% au făcut trecerea directă de la consumul și utilizarea produselor de origine animală la un stil de viață care le exclude. În ceea ce privește rațiunea asupra adoptării acestei diete, cea mai mare influență se referă la fermele agricole și protecția animalelor, în timp ce pe ultimul loc rămân cauzele religioase.

Dieta vegană & nutrienții

Din punct de vedere al nutrienților, dietele vegane sunt, de obicei, mai bogate în fibre, magneziu, acid folic, vitaminele C și E, fier și fitochimicale, însă tind să fie mai scăzute in calorii, grasimi saturate și colesterol, acizi grași omega-3, vitamina D, calciu, zinc și vitamina B-12.

Acizii grași omega-3 & dieta vegană

Acizii polinesaturați n-3, importanți pentru sănătatea cardiovasculară, a ochilor și a funcțiilor  creierului pot fi introduși în dietă prin suplimente alimentare cu EPA si DHA, alimente fortificate sau chiar alimente din plante bogate în mod natural, precum nuci, ulei de rapiță, produse din soia și băuturi pe bază de semințe de cânepă.

Vitaminele D și B-12 & dieta vegană

O altă suplimentare necesară este cea cu vitamina D, mai ales la veganii care au o expunere la soare limitată cauzată de vârsta înaintată, locuirea la altitudini înalte, necesitatea acoperirii întreg corpului din motive religioase sau aplicarea constantă a protecției solare. Dieta vegană este de cele mai multe ori asociată și cu un deficit de vitamina B-12, care dacă nu este suplimentată poate determina tulburări neurologice și psihiatrice precum demență, ataxie, dezorientare, dificultăți de concentrare și chiar tulburări motrice. Această deficiență poate fi prevenită sau corectată prin introducerea în alimentație atât a suplimentelor, cât și a alimentelor fortificate precum băuturi din soia și orez sau anumite cereale.⁴

Calciul & dieta vegană

Calciul reprezintă un alt micronutrient important, întrucat un aport inadecvat este foarte des asociat cu alterarea sănătății osoase. Principalele categorii de risc în acest sens sunt femeile asiatice, adepte ale dietei vegane din motive religioase și vârstnicii, fracturile făcându-și apariția la nivelul coloanei vertebrale și a șoldurilor. Sănătatea osoasă este influențată, pe lângă aportul de calciu și de nutrienți precum vitamina D, vitamina K, potasiu, magneziu, alimente precum soia, fructe și legumele, dar și de echilibrul acido-bazic. Calciul poate fi adus în dieta veganilor atât prin alimentele cele mai consumate de aceștia, precum legumele cu frunze verzi și tofu, cât și prin alimente fortificate cu calciu precum băuturi de soia și orez, cereale, dar și sucuri de portocale și mere care conțin o cantitate de calciu similară laptelui.⁴  

Cancerul și afectarea cardiovasculară în dieta vegană

În ceea ce privește cancerul, este demonstrat riscul mai scăzut la vegani comparativ cu omnivorii, întrucât la vegani este mai crescut consumul de fructe, legume, fibre alimentare și vitamina C. Legumele și fructele au efect protector împotriva cancerului de plămâni, esofag și stomac, iar leguminoasele asupra cancerului de stomac și cel de prostată. Fibrele, vitamina C, carotenoizii, flavonoizii și alte fitochimicale din alimente protejează împotriva cancerului colorectal, iar licopenul găsit în roșii protejează împotriva cancerului de prostată. Astfel, proprietățile antioxidante, activitatea antiproliferantă și sinergică a fitochimicalelor din fructe și legume determină o scădere a incidenței cancerului în dieta bazată pe plante.⁴ În ceea ce privește sănătatea cardiovasculară, veganii au un risc mai scăzut de boli coronariene ischemice comparativ cu consumatorii de carne și un risc ușor mai crescut de accident vascular cerebral, estimarile nefiind însă semnificative statistic din cauza numarului destul de scazut de vegani.²

Concluzii

Analizând cele menționate anterior, este necesar să realizăm atât beneficiile pe care o dietă bazată pe excludere le poate aduce asupra sănătătii, asupra mediului și resurselor terestre, cât și multitudinea riscurilor care pot apărea atunci când dieta este dezechilibrată și lipsită de suplimentare, element cheie în acest sens. Deși există și cazuri în care veganismul reprezintă o obligație, decizia de a trece la cel mai strict tip de dietă ar trebui facută voluntar, bazată pe o informare anterioară, eventuale teste clinice pentru a depista orice deficiențe sau patologii existente, iar în urma luării deciziei să existe o continuă monitorizare a acestora. Monitorizarea factorilor de risc este necesară pe parcursul tuturor dietelor care au la bază excluderea, inclusiv dieta vegană, pentru a obține astfel cele mai bune rezultate pentru sănătatea fizică, dar și cea psihică.

Bibliografie

1. An Estimate of the Number of Vegetarians in the World-Eimear Leahya, Seán Lyonsa and Richard S.J. Tola,b,c
2. Risks of ischaemic heart disease and stroke in meat eaters, fish eaters, and vegetarians over 18 years of follow-up-Tammy Y N Tong, Paul N Appleby, Kathryn E Bradbury, Aurora Perez-Cornago, Ruth C Travis, Robert Clarke, Timothy J Key
3. Vegan diet: motives, approach and duration-P Kerschke-Risch – Ernahrungs Umschau
4. Health effects of vegan diets-Winston J Craig